Poveste

Afara ploua marunt,chiar enervant si cerul era mohorat.Era o seara de toamna tarzie.Pentru Ion vremea de afara nu conta,era bucuros.Mergea zgribulit prin ploaie.Terminase serviciu si era bucuros ca luase leafa,nu prea mult dar pentru el era o mare satisfactie ca putea sa cumpere celor 3 copii ai lui mancare.Se indreapta repede spre piata,poate mai gaseste deschis.Are noroc,alimentara din colt inca mai e deschisa.Se plimba printre rafturi si in fata lui se ivesc multe bunatati:carne,mezeluri,branzeturi care de care mai apetisante.Se apleaca si ia din galantar o bucata de salam,se uita la pret si se incrunta,e prea scumpa si el nu isi poate permite.Alege dezamagit o bucata de slanina,cumpara 2 paini si cateva kilograme de cartofi.E vesel,dar si putin preocupat ca a auzit el la radio ca va veni o criza mare in lume.Ajunge acasa si copii lui ii sar in brate fericiti ca vor avea in sfarsit mancare pe masa.Se aseaza toti la masa si mananca in liniste.Se uita cu dragoste la copii lui care pentru el sunt lumina vietii lui,rasplata Domnului.Putin obosit se duce la culcare in patul lui de blani pe care chiar el l-a facut.A doua zi se prezinta la lucru,avea mult de munca si nu vroia cumva sa il vada sefii ca sta.Seful il striga si il cheama la el,poate sa ii dea o noua sarcina.I se spune scurt si cu regret ca nu mai e nevoie de el,ca din cauza crizei aleia de care auzise el la radio seful nu mai poate sa-l plateasca.Parca tot cerul a cazut pe el!! Implora,se roaga,cade in genunchi dar in zadar,viata ii da o crunta lovitura.Pleaca trist,cu lacrimi amare siroind pe obraji gandindu-se la copii lui si la nevasta sa bolnava.Cu ce ii va creste el de acum in colo??Ce le va mai pune pe masa??Cum le va spune el ca de acum incolo nu vor mai avea ce manca??Un gand nebunesc si grotesc nu ii da pace deloc, vrea sa-l alunge dar parca mai rau il apasa.
S-a inserat si prin parc mai circula cativa oameni rataciti.Un tipat puternic se aude in noapte ca un fulger puternic si luminos.Era tipatul unei femei care a descoperit un lucru ingrozitor,trupul unui barbat se legana atarnat de o cranga groasa de copac,spanzurat cu cureaua de la pantaloni.Era Ion.Afara incepuse sa ploua marunt,chiar enervant si cerul era ca plumbul.Era o noapte trista de toamna tarzie.