Omul intre pamant si cer

Una din marile adevaruri ale crestinatatii este legatura omului cu viata materiala pe pamant dar si cu viata spirituala la vremea calatoriei sufletului spre ceruri,spre a trai ceea ce crestinii numesc viata vesnica. Crucea,simbolul crestinatatii,isi are partea inferioara infipta in pamant ceea ce ne releva nasterea trupului si  trecerea acestuia prin viata materiala, pe pamant,si partea superioara indreptata spre cer adica ridicarea la final a sufletului spre cer pentru viata vesnica.Din pacate,de-a lungul vremurilor omul a uitat de originea lui si mai ales de misiunea pe care a primit-o la nastere de la Creatorul sau si s-a ingrijit mai mult de placerile si tentatiile vietii materiale si implicit a trupului si s-a pregatit mai putin sau chiar deloc de calatoria sufletului spre cer, spre viata vesnica .Omul a ajuns sa iubeasca mai mult lacomia, pacatul si desfranarea si chiar sa se ridice impotriva Celui ce l-a creat prin inselatorie,minciuna si ura.Poporul roman  a fost dintotdeauna un popor crestin iar datinile si randuielile crestinesti au fost pana nu demult pazite si respectate cu sfintenie si transmise mai departe catre generatiile viitoare.Cu mare durere in suflet constatam in zilele de astazi, de mare urgie si prigoana, ca stramosii au fost uitati,credinta noastra ortodoxa pentru care s-au jertfit martiri ai neamului primeste lovitura dupa lovitura de la necredinciosii care vor sa ne otraveasca sufletele,ne pangaresc copii si nepotii si incearca sa ne indeparteze de Dumnezeu. Am ajuns sa devenim sclavii lumii materiale,a banului,a placerilor efemere si sa traim in pacat si am uitat de Mantuitorul Iisus Hristos si jertfa  prin care a luat asupra Sa pacatul lumii pentru ca sufletele celor care inca mai pazesc cuvantul si invatatura Sa sa se odihneasca in imparatia cerurilor in Rai, alaturi de sfintii parinti si marii martiri ai neamului romanesc si ai ortodoxiei.E vremea sa ne trezim,e vremea sa traim precum stramosii nostri cu frica de Dumnezeu,sa ne eliberam de pacat si astfel sa ne curatim sufletul de ura,dusmanie si necredinta pentru a fi pregatiti spiritual de infricosata judecata si pentru a putea rosti cu evlavie si speranta: ,,Hristos a Inviat din morti cu moartea pe moarte calcand,si celor din morminte viata daruindu-le! “