De-a
lungul istoriei ei zbuciumate Romania a fost tara care a fost ravnita pentru
bogatia si frumusetea ei de multe imperii si puteri. A stat mereu la rascrucea
marilor imperii,care pe rand au vrut sa o cucereasca. Dar tot de atatea
ori,prin vitejia domnitorilor si conducatorilor ei si cu binecuvantarea si ajutorul
lui Dumnezeu a rezistat in fata acestor atacuri. Incepand din vechime,Imperiul
Roman,Imperiul Otoman,Imperiul Austro-Ungar,care erau spaima popoarelor, au venit
si la noi sa ne cucereasca,dar spre rusinea lor au suferit infrangeri
zdrobitoare,s-au lovit ca de o stanca de eroicele armate romane conduse cu
dibacie si pricepere de domnitori si conducatori crestini care au dat jertfa
lor si au ales sa moara decat sa predea tara in mainile cotropitorilor. Au ales
sa se inchine doar unui singur stapan,lui Dumnezeu, si sa aleaga mucenicia
decat sa se lepede de credinta.
Eu imi apar saracia,si nevoile si
neamul si de aceea tot ce misca in tara asta ,raul.ramul,mi-e prieten numai mie
iara tie dusman este,dusmanit vei fi de toate fara a prinde chiar de veste,
spunea Mircea Cel Batran,un domnitor inzestrat de Dumnezeu cu vitejie si
pricepere. Un mare strateg ale carui cuvinte nu au reusit a fi intelese de sultanul
a carui semetie l-a pierdut pe el si pe oastea lui cata frunza si iarba,cuvinte
care de-a lungul istoriei nu au fost luate in seama de cotropitorii care au vrut sa
ne jefuiasca. Cuvinte care si astazi ar trebui intelese de cei care gresit
considera Romania o colonie a lor,care considera pe romani sclavi in propria
lor tara. Romania a fost,este si va fi o tara crestin-ortodoxa,o tara de oameni
intelepti, buni,calzi si primitori,o tara binecuvantata de Dumnezeu cu locuri
de o frumusete rara,cu obiceiuri si traditii frumoase. Indiferent de oranduiri ,care
au fost mai mereu atee si care au impus satanismul si necredinta parca pentru a
pedepsi romanul crestin,nu au reusit sa ne ingenuncheze. Jertfele din inchisorile
comuniste,oameni de cultura si preoti crestini care au suferit si au murit
pentru credinta,au sfintit si mai mult pamanturile manjite cu sangele nevinovat
de catre atei necredinciosi,de catre sclavi ai satanei scoliti la academiile
atee ale masoneriei sioniste. Oameni de cultura precum Mihai Eminescu,Radu
Gyr,Valeriu Gafencu,conducatori crestini precum Corneliu Zelea Codreanu,preoti
cu har precum Arsenie Boca,Iustin Parvu au platit cu sange si cu propria viata
pastrarea identitatii de neam,limba si credinta.Astazi ei sunt cinstiti de
biserica crestin-ortodoxa ca Sfinti Mucenici ai inchisorilor comuniste in ciuda
unor atacuri ostile ale unor entitati jidove care sunt platite din banii romanilor
sa ne denigreze valorile cu ingaduita conducatorilor alogeni vanzatori si
tradatori de tara.Citind despre chinurile la care au fost supusi,despre
trairile lor de-a dreptul minunate,despre iertarea, iubirea de oameni si de
Hristos,despre sacrificiul lor in slujba credintei si a oamenilor consider ca
daca fiecare dintre noi romanii am fi in stare de 10% din aceste fapte de
credinta si sacrificiu pentru aproapele nostru,Romania ar avea o sansa sa
renasca. Din pacate astazi prigoana romanilor este si mai mare,poate cea mai
mare din toate timpurile.Romanii au ales calea pribegiei,goniti de hoarde de
cotropitori,de jefuitori,de profitori care au distrus din temelii orice
tentativa de dezvoltare economica a Romaniei,pe care au transformat-o intr-o
mare piata de desfacere a produselor lor otravite. Cei care am ramas acasa
suntem martorii unui jaf continuu,ni se fura tot. Se fura padurea,se fura aurul
si se incearca sa ni se fure si
credinta.
Elitele masone nu au invatat nimic
din istorie si ignora a cata oara cuvintele pline de intelepciune ale
batranului Mircea,asemanandu-se cu sultanul semetit. Ei nu au invatat niciodata
ca intr-o tara ocrotita si binecuvantata de Dumnezeu satanismul nu poate sa
razbata,ca rabdarea si ospitalitatea romanului are o limita,ca poate intr-o zi
vor avea soarta sultanului si a ostilor sale. Romanul este rabdator dar sa-i
fereasca Dumnezeu sa ne saturam de prigoana !
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni
La multi ani Romanie pururea
crestina ! La multi ani romani !